Istoric

Prima atestare documentară a stațiunii Slănic Prahova datează din secolul XVI. Exploatarea sării din această zonă se face încă de pe vremea dacilor. Numele orașului este dat de către poporul slav, care a botezat așezarea “Slaniku”, ce înseamnă "târg de sare". În limba bulgară, “Slănic” înseamnă "bulgăre de sare".

Situat pe valea pârâului cu același nume, în apropierea unor mari centre urbane (Valenii de Munte – 20 km, Ploiesti – 40 km, Bucuresti – 100 km), Slanicul este una din statiunile balneoclimaterice foarte solicitate datorita factorilor naturali de cura si a climatului placut, de curatare, puternic ozonat.


Slănicul este incadrat de doua siruri de dealuri principale desfasurate pe axa N-S si in totala concordanta cu aspectul general al regiunii Subcarpatilor (altitudine peste 500 m). Portiunea superioara a dealurilor are aspectul unor platouri largi de pasune si paduri. Media anuala a temperaturii este de 190C, cu o umiditate cuprinsa intre 75 – 76 % si precipitatii de 650 – 750 mm.


Statiunea Slănic este o statiune balneoclimaterica deosebita deoarece include Muntele de Sare – unic in lume – si a doua mare salina din Europa. Inconjurata de peisaje pitoresti, dispunand de conditii de cazare, tratament si divertisment variate, statiunea Slanic este locul ideal pentru petrecerea vacantei. Exploaterea organizata a sarii incepe in 1689. Intre anii 1689 – 1800 s-au deschis trei mine in zona cunoscuta in prezent ca Baia Verde. Explotarea sarii se efectua in salina in forma de clopot. In urma prabusirii tavanelor acestora si a apelor ce le-au inundat, au rezultat trei lacuri cu apa sarata. Mai tarziu intre anii 1800 – 1854 se deschid alte doua noi ocne pe versantul de vest al Slanicului, in punctele Baia Baciului si Grota Miresei, care urmand acelasi proces de transformare, au devenit lacurile sarate de astazi, care deservesc si astazi statiunea Slanic Aceste lacuri antroposaline rezultate ca urmare a acumularii apei meteorice in cavitatea vechilor ocne, sunt renumite prin efectul terapeutic datorat namolului sapropelic si a apei sarate.


Dacă istoria zonei datează din timpuri stravechi, cea a stațiunii balneare este mai recentă, datând de la mijlocul veacului trecut. În anul 1877 A. Bernard realizează cea dintai analiza a apei sarate a lacurilor din localitate. Prima consemnare referitoare la eficacitatea terapeutica a lacurilor dateaza din 1885 cand un ofiter bolnav de reumatism venit la Slanic in carje, pleaca vindecat dupa o serie de bai.