Prezentare Slănic Prahova

OLYMPUS DIGITAL CAMERASituat pe valea pârâului cu același nume, în apropierea unor mari centre urbane (Vălenii de Munte – 20 km, Ploiești – 40 km, București – 100 km), Slănicul este una din stațiunile balneoclimaterice foarte solicitate datorită factorilor naturali de cură și a climatului plăcut, de curățare, puternic ozonat.

Slănicul este încadrat de două șiruri de dealuri principale desfășurate pe axa N-S și în totală concordanță cu aspectul general al regiunii Subcarpaților (altitudine peste 500 m). Porțiunea superioară a dealurilor are aspectul unor platouri largi de pășune și păduri. Media anuală a temperaturii este de 19 grade Celsius, cu o umiditate cuprinsă între 75 – 76% și precipitații de 650 – 750 mm.

Stațiunea Slănic este o stațiune balneoclimaterică deosebită deoarece include Muntele de Sare – unic în lume – și a doua mare salină din Europa. Înconjurată de peisaje pitorești, dispunând de condiții de cazare, tratament și divertisment variate, stațiunea Slănic este locul ideal pentru petrecerea vacanței. Exploaterea organizată a sării începe în 1689. Între anii 1689 – 1800 s-au deschis trei mine în zona cunoscută în prezent ca Baia Verde. Explotarea sării se efectua în salina în formă de clopot. În urma prăbușirii tavanelor acestora și a apelor ce le-au inundat, au rezultat trei lacuri cu apă sărată. Mai târziu, între anii 1800 – 1854, se deschid alte două noi ocne pe versantul de vest al Slănicului, în punctele Baia Baciului și Grota Miresei, care, urmând același proces de transformare, au devenit lacurile sărate de astăzi, care deservesc și astăzi stațiunea Slănic.

Aceste lacuri antroposaline rezultate ca urmare a acumulării apei meteorice în cavitatea vechilor ocne, sunt renumite prin efectul terapeutic datorat nămolului sapropelic și a apei sărate. Dacă istoria zonei datează din timpuri străvechi, cea a stațiunii balneare este mai recenta, datând de la mijlocul veacului trecut. În anul 1877 A. Bernard realizează cea dintâi analiză a apei sărate a lacurilor din localitate. Prima consemnare referitoare la eficacitatea terapeutică a lacurilor datează din 1885, când un ofițer bolnav de reumatism venit la Slănic în cârje, pleacă vindecat după o serie de băi.

Stațiunea Slănic se înscrie în rândul stațiunilor balneare cu ape cloruro-sodice concentrate, cât și în categoria celor ce pot oferi un microclimat subteran de salină.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADin punct de vedere al apelor, Slănicul se aseamănă cu Salies de Bearn, Salins Moutiers și Dax din Franța, Droitwich (Anglia), Salsomaggiore (Italia), Ischl (Austria), Salzungen Oberhousen (Germania).

Frumusețea distinctă a cadrului natural limitrof, particularitățile climatului local determinate de poziția așezării în vatra unui bazin depresionar, nu departe de ultimele culmi montane (aer mai uscat, număr mare de zile cu cer senin, un sezon cald de durată), prezența mai multor obiective turistice, unele dintre ele remarcabile prin dimensiuni și spectacular (în special Muntele de Sare și Salina), amenajările multiple pentru tratament, ospitalitatea localnicilor, toate acestea conferă stațiunii Slănic destinația ideală de vacanță și tratament.